| 1.
|
DEZONOR'A, dezonorez, vb. I. Tranz. si refl. A face pe cineva să-si piardă sau a-si pierde onoarea, a (se) face de rusine. - Din fr. d'eshonorer.
Sursă
: DEX'98
(61490)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
A dezonora ≠ a onora
Sursă
: Antonime
(68768)
- siveco |
| |
| 3.
|
DEZONOR'A vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 2. v. înjosi. 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viaţă.)Sursă
: Sinonime
( 181654)
- siveco |
| |
| 4.
|
dezonor'a vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezonor'ez, 3 sg. si pl. dezonore'ază
Sursă
: DOR
(240371)
- siveco |
| |
| 5.
|
A DEZONOR//'A ~'ez tranz. A face să se dezonoreze; a necinsti. /<fr. d'esho-norer
Sursă
: NODEX
(331966)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE DEZONOR//'A mă ~'ez intranz. A-si pierde onoarea; a se face de rusine. /<fr. d'eshonorer
Sursă
: NODEX
(331967)
- siveco |
| |
|
|